O perspectivă personală. Ce face insulă unică?

Din perspectiva mea, ceea ce face această insulă unică este faptul că fiecare om trăiește o experiență proprie aici. Nu pot spune că toate experiențele sunt pozitive sau negative. Eu am avut parte de ambele, însă nu le-aș numi negative; poate că doar nu erau în acord cu ceea ce îmi doream la acel moment. Cu toate acestea, am realizat ulterior că au fost potrivite pentru mine. Cred că unicitatea insulei este dată de simplitate, de ritualurile și ceremoniile care au loc aproape în fiecare zi. Aici, într-adevăr, se simte o liniște aparte, iar viața are un ritm unic.

Oamenii sunt calzi și primitori – poate că aceasta, din punctul meu de vedere, este una dintre trăsăturile care face insula diferită. În plus, sunt extraordinar de creativi. Creează absolut orice. M-am plimbat prin lanurile de orez și am găsit, din loc în loc, nuci de cocos transformate în animale sau maimuțe, foarte frumos folosite în decorul unor localuri sau, pur și simplu, agățate în copaci, pe aleile din lanurile de orez. Este o combinație de creativitate, liniște, frumusețe și căldură care face această insulă atât de specială.

Primirea călduroasă. Cum te întâmpină balinezii

Vreau să vă împărtășesc câteva dintre experiențele mele personale care mi-au arătat căldura și generozitatea balinezilor. Una dintre aceste experiențe a fost vizita la terasele de orez din Jatiluwih, care sunt și patrimoniu UNESCO. Acolo, într-o colibă, la marginea unei terase de orez, am întâlnit un cuplu de bătrâni, soț și soție, care păreau să aibă în jur de 80 de ani. Era mijlocul zilei, foarte cald, și se odihneau în colibă, dar, în ciuda vârstei, încă lucrau.

Ce m-a impresionat a fost că lângă colibă aveau câțiva arbuști de roșii. Eram însoțită de un prieten localnic care vorbea limba, iar cei doi bătrâni au fost extrem de drăguți. M-au primit cu brațele deschise, m-au invitat să mă așez alături de ei și mi-au oferit cu generozitate toate roșiile coapte. A fost un gest simplu și extrem de frumos, care m-a emoționat profund. Să oferi din puținul pe care îl ai.

O altă experiență memorabilă a fost când am participat la secerișul orezului, alături de trei femei din Suwat. Ele m-au primit cu zâmbete și au râs cu bucurie când m-au văzut încercând să le urmez ritmul. Deși eu am intrat cu picioarele în nămol până la genunchi. La final, m-au îmbrățișat cu o căldură autentică, iar în acele îmbrățișări am simțit puritatea iubirii și bucuriei lor.

Am trăit multe alte momente frumoase alături de localnici, dar acestea două m-au marcat cu adevărat și vor rămâne mereu în sufletul meu. Le sunt recunoscătoare pe viață acestor oamneii, pentru tot ceea ce m-au învățat.

Piața locală, inima și sufletul comunității

Pentru mine, piețele locale din Bali sunt o sursă de entuziasm și bucurie, așa cum e pentru un cinefil vizionarea filmelor preferate. În aceste piețe simți pulsul comunității, simți energia satului. Localnicii se trezesc foarte devreme, pe la trei sau patru dimineața, și deschid piețele care prind viață înainte de răsărit. Pe la ora opt, deja se mai găsesc doar câteva lucruri, pentru că majoritatea au plecat, așa că în Bali, te trezești dimineață ca să mergi la piață.

Acolo găsești de toate – o varietate uimitoare de legume și fructe proaspete, carne, ouă, deserturi din orez specifice dimineților balineze, zahăr din cocos și multe altele. În piețele locale, găsești de toate, sunt și haine, obiecte de uz casnic și multe alte lucruri necesare.

Însă, ceea ce mă atrage cel mai mult este experiența în sine, bine, îmi place să fac și cumpărături, recunosc. Fiecare piață are un farmec aparte, iar fiecare sat are propria lui piață, cu atmosfera lui unică. Când intru în piață pentru cumpărături, trăiesc o bucurie profundă, greu de descris în cuvinte. Gătesc destul de des acasă, așa că mă încântă să mă plimb printre tarabe și să aleg ingredientele proaspete. Deși îmi place să mănânc în warung-urile, restaurantele tradiționale balineze deținute de familii, prefer să gătesc acasă unele preparate specifice bucătăriei europene, căci, până la urmă, sunt obișnuită cu gusturile noastre.

Balinezii consumă orez zilnic, iar mâncărurile lor sunt adesea foarte picante, datorită unui sos de bază, sambal, care este delicios, dar destul de iute. Aceasta face parte din farmecul bucătăriei balineze, care este o experiență minunată, iar pentru cei care vin aici, musai de încercat.

Ceremoniile și ritualurile zilnice! Viața religioasă în Bali

În Bali, te simți ca și cum ar fi Crăciunul în fiecare zi. Dacă te plimbi prin satele balineze, este aproape imposibil să nu întâlnești o ceremonie sau pregătirile pentru una. Templele sunt împodobite și pregătite să găzduiască aceste ritualuri, iar oamenii ,îmbrăcați în saronguri tradiționale , se îndreaptă spre ceremonii. Vezi adesea femei purtând pe cap coșuri încărcate cu ofrande, simboluri ale recunoștinței lor față de divinitate.

În fiecare dimineață și seară, balinezii așază ofrandele, numite canang, alături de bețișoare parfumate, exprimând astfel mulțumiri și respect față de Dumnezeu. Pentru ei, aceste ritualuri sunt esențiale, parte din viața lor de zi cu zi. Este greu de conceput existența lor fără aceste practici, care constituie o bază a identității lor și probabil ceea ce face Bali să fie o insulă unică și atât de atractivă pentru vizitatori.

Prin puterea rugăciunii și a recunoștinței, oamenii din Bali sunt calmi, primitori și calzi. Sunt recunoscătoare celor care m-au învățat atât de multe despre cultura lor și m-au ajutat să mă apropii de comunitatea lor. Unul dintre cele mai prețioase lucruri pe care le-am învățat de la ei este acceptarea vieții așa cum este, cu bune și rele. Pentru balinezi, viața este un dar care trebuie luat așa cum vine, și pentru care să mulțumești în fiecare zi. Este o lecție profundă și înțeleaptă, care îți lasă o amprentă adâncă în suflet.

Reflectând asupra lecțiilor învățate de la oamenii din Bali

În Bali, am învățat atât de multe lucruri încât încă încerc să le înțeleg cu adevărat. De aici a luat naștere și proiectul meu, Soaptha, inspirat de dorința de a ajuta această comunitate care, la rândul ei, m-a ajutat enorm. Am venit prima dată în Bali acum aproape doi ani, în ianuarie 2025, se vor face doi ani. Atunci, am simțit nevoia unei pauze de la viața de zi cu zi și am venit singură. Însă prima experiență nu a fost tocmai bună. Mi-era greu să înțeleg de ce balinezii zâmbesc mereu, în fiecare zi. Veneam dintr-o lume stresată și agitată, iar bucuria lor simplă mi se părea enervantă, adică ce motive ai să zâmbești în fiecare zi.

Încet, am început să văd lumea lor altfel. Am înțeles că zâmbesc pur și simplu pentru că trăiesc, pentru că fiecare zi e o nouă șansă. Cu fiecare călătorie, m-am descoperit pe mine într-un mod neașteptat. Proiectul Soaptha a evoluat odată cu mine, iar viața mea s-a schimbat radical în acești doi ani. Astăzi mă surprind și pe mine uneori, realizând cât de multe s-au schimbat.

Ceea ce am învățat de la oamenii de aici este că banii sunt doar un mijloc, nu un scop. Să fii împăcat cu tine, cu ceea ce ai, și să îți păstrezi credința, indiferent de religie, sunt valori fundamentale în cultura lor. Ei cred cu tărie că cineva veghează asupra noastră, că dorințele și visele se împlinesc atunci când muncești cu răbdare și încredere.

Sper că acest articol v-a inspirat, și, așa cum am început să creez o comunitate frumoasă aici, aștept cu drag sugestiile voastre despre ce subiecte v-ar plăcea să abordăm. Vă mulțumesc că sunteți alături de noi!

Author Alina Tămaș

Comments (1)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *